vineri, 1 aprilie 2011

Recalibrare


Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi, 
din lumina aceea-nsetată adânc de vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
                                                   o sete era de păcate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
                                                      o sete de lume şi soare.

                                                      Dar unde-a pierit orbitoarea
                                                      lumină de-atunci – cine ştie?

                                                      Lumina ce-o simt năvălindu-mi
                                                      în piept când te vad – minunato,
                                                     e poate că ultimul strop
                                                     din lumina creată în ziua dintâi.
                                                                                                           (Lumina, L. B.)

This used to mean a lot to me and then...it didn't, because I associated it with a mixed feeling of embarrassment, frustration and disappointment.
But I love L.B. too much to leave things like these, so...I'm recalibrating!

Yiruma
 
 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu