Sweet Sulina

În penultima postare am "promis" o prezentare a oraşului Sulina şi a istoriei lui pe care o voi începe azi şi nu ştiu când o voi termina....Este mult de povestit şi, după cum se vede "I'm not in the chatty mood", dar sper să-mi treacă.
Aşadar, încep azi cu o prezentare în linii mari.
Prima atestare documentară a localităţii este datată în anul 950 în lucrarea "De Administrando Imperio" a lui Constantin Porfirogenetul.
În urma Războiului Crimeii, prin intermediul Congresului de pace de la Paris, în anul 1856, se pun bazele unei organizaţii europene a cărei rol este de a se îngriji de ameliorarea navigaţiei la Gurile Dunării şi până în portul Brăila(spun ei....de fapt era vorba de control şi putere , dar în fine). Această organizaţie era Comisiunea Europeană a Dunării, din rândul căreia au  făcut parte Austria, Rusia, Turcia, Anglia, Franţa, Prusia şi Sardinia (din motivul ăsta spun mereu că aici s-au pus bazele U.E.).
Din acest moment lucrurile s-au schimbat radical. Oraşul era împărţit, practic, în două: partea în care se aflau clădirile Comisiunii şi cealaltă parte de oraş unde locuiau oamenii şi unde se aflau clădirile administrative româneşti. Din fericire, europenii nu puteau să dezvolte DOAR partea lor de oraş, aşa că s-a transformat cu totul.

Farul Comisiunii Europene a Dunării

În anul 1857 se montează prima linie telegrafică ce facea legatura cu oraşul Galaţi.

Oficiul telegrafic şi Poşta

După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau război, cu anumite privilegii fiscale. 

Adus din S.U.A., primul generator electric pus în funcţiune în Sulina, asigura energia pentru Palatul Comisiunii, grădinile acestuia şi cheul portului.

În anul 1903 este inaugurata prima linie telefonică între portul Sulina şi portul Galaţi şi se extinde iluminatul electric în principalele puncte din localitate, oraşul devenind primul iluminat electric în România.

Turnul uzinei de apă

 În anul 1897 sunt demarate lucăarile de construcţie a unei uzine de apă, lucrări finantate de regina Olandei.

Odata cu anul 1939, când are loc reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, oraşul Sulina îşi pierde statutul internaţional trecând sub autoritatea României.(adică nu s-a mai construit nimic).

   Data de 25 august 1945 este o zi de neagra amintire pentru Sulina (numită până în acest moment "micul Paris") deoarece, bombardată de aliaţi, pierde peste 60% din zestrea patrimoniului cultural.

Atât pentru azi...nu mai am chef.

Câteva poze vechi ale oraşului din timpul C.E.D.:

Palatul C.E.D.

O bucăţică din port

O bucăţică mai mare din port

Ceea ce se numea Stada Carol I, acum doar Stada I

Cercul Marinei Militare