Ca majoritatea lucrurilor cu tentă spirituală, postul, şi-a pierdut esenţa şi semnificaţia.
Ce reprezintă postul, de fapt?
Este o curăţire, o pregătire a sufletului şi trupului petru a-l primi pe Hristos şi o meditare asupra propriei conduite, asupra concordanţei sau (de cele mai multe ori) neconcordanţei dintre ceea ce vrem şi aşteptăm de la noi înşine şi ceea ce manifestăm, felul în care ne comportăm. El ar trebui să se concluzioneze cu dorinţa de a fi mai bun, de a ne schimba conduita şi (lucru complet uitat azi) un plan mintal sau intenţia reală de a face ceva în acest sens...nu doar vorbe-n vânt..."De mâine o să fiu mai bun/ă, o să ...,o să..." care nu ţin decât vreo 3 zile, sau până la prima acţiune realizată în sensul acesta şi al cărei entuziasm ne dă o împăcare de conştiinţă...
Mulţi se bat cu pumnul în piept că ţin post, dar de fapt se referă la acele restricţii alimentare...care sunt bune, nu zic nu, detoxifiază organismul, aduc un surplus de vitamine şi fibre alimentare faţă de dieta obişnuită a individlui. Dar problema este că postul majorităţii oamenilor se opreşte aici. Eu mă întreb cum poţi să te duci să te spovedeşti fără să cântăreşti fiecare act, gest, comportament, conduită pe care l-ai avut/ ai avut-o ca să poţi ştii ce trebuie mărturisit, să îţi dai seama ce anume îţi mustră conştiinţa (pt că, de cele mai multe ori aceste lucruri sunt refulate şi nu ştim de unde vine proasta dispoziţie, starea generală proastă, boala fizică şi chiar tulburarea psihică). Nu e de mirare că majoritatea oamenilor care merg să se spovedească o să ne zică exact înainte de a le veni "rândul" la spovedit că "nu ştiu ce să zic, în afară de am minţit, am înjurat, nu am fost la biserică ş lucrurile tipice". Spovedania nu este o listă de "păcate", ci o descărcare, un catharsis care se produce printr-o comunicare cu Dumnezeu, preotul fiind doar canalul de transmitere, o discuţie cu preotul (care ar trebui să fie în acest moment duhovnic).
Prin urmare...post.
Asculta mai multe audio Muzica
