Cu picioarele pe pământ

Mi-am dat seama că am exagerat cu proiectarea personalităţii pe net...adică una este personalitatea, ideile, raţionamentele, judecăţile mele...şi alta sunt sentimentele şi mai ales copilăriile mele amoroase care nu au ce căuta pe net.
Aşa că revenim în aria cognitivului, raţionalului.
Azi am vorbit cu un viitor preot de la care aveam pretenţii, dar m-a dezamăgit. Mi-a spus că preotul nu ar fi trebuit să mă împărtăşească...chiar dacă m-am spovedit şi mai ales MĂ CĂIESC ŞI AM SĂ ÎNCERC DIN TOATĂ FIINŢA MEA SĂ NU MAI REPET GREŞELILE, cică noi (tinerii din ziua de azi)nu suntem demni de împărtăşanie. De parcă preotul ar avea vreun drept de judecată asupra noastră...el are datoria de a ne asculta, a ne consilia, îndruma, srijini. El trebuie să fie intermediarul între noi şi Dumnezeu, dar în niciun caz nu trebuie să preia din atribuţiile dumnezeirii, şi anume de a stabili cine este demn de a-l primi pe Hristos şi cine nu! Cât despre argumentul că preotul nu împărtăşeşte anumite persoane pentru că ar considera că face el un mare păcat "risipind" trupul şi sângele lui Iisus trebuie menţionat că pâinea şi vinul sunt doar nişte simboluri!!! Ele devin trupul şi sângele lui Iisus doar pentru cei care cred, se căiesc şi se curăţesc prin spovedanie şi rugăciune! Iar eventualul păcat este al celui care decide să primească pe Hristos deşi se ştie "nedemn" şi nu al preotului care trebuie să acorde şanse egale la mântuire tuturor, să pornească de la prezumţia de nevinovăţie, cum se zice în instanţele judecătoreşti. Dar ce să discuţi cu indivizii înguşti la minte care se cred mici Dumnezei şi care iau învăţăturile Bibliei ad literam, ori nu depăşesc absolut deloc cu mintea înţelesurile poveştilor, pildelor pe care le-au memorat pe băncile şcolii, oricare ar fi fost aceea...cred şi eu că în condiţiile astea nu mai merge lumea la biserică şi nu mai sunt convinşi oamenii de ideea de Dumnezeu, când această biserică transite imaginea unui Dumnezeu rău care nu primeşte pe toată lumea în "împărăţia" sa şi care nu este interesat de eforturile oamenilor de a progresa, evolua înspre bine. Pentru că , în esenţă, acesta este mesajul dumnezeiesc: să fii un om bun, să te porţi frumos, să ajuţi FĂRĂ SĂ AŞTEPŢĂ NIMIC ÎN SCHIMB!!! Listele de "reguli" ce trebuie urmate şi de "păcate" ce trebuie evitate au fost date în urmă cu mii de ani, când omenirea stătea mai prost cu IQ-ul, nu avea SupraEul atât de dezvoltat şi nu exista conştiinţa unui inconştient colectiv, iar noţiunile de "bine" şi "rău" trebuia să fie bine definite. Azi ne pierdem, în drum spre mântuire, în liste cu reguli, păcate şi pedepse...Adevărata credinţă vine din interior, ea este o motivaţie a întregului comportament şi este o motivaţie de tip intrinsec, ea nu mai are nevoie de munţi de liste cu "ce trebuie să faci" şi "ce nu ai voie să faci".
Aşa că vă doresc să aveţi parte de insight şi să interiorizaţi valorile creştine, ghidându-vă în viaţă după ele, chiar dacă societatea va încerca să vă arate că acele valori sunt conducătoare spre eşec.