Amorţeală

A trecut şi Cursul festiv şi banchetul...au venit şi ai mei, au şi plecat, am rezolvat toate "treburile" pe care le aveam de rezolvat...teoretic nu mai am niciun motiv , nicio scuză să nu învăţ pentru licenţă şi totuşi nu reuşesc să mă apuc...Îmi place să îmi spun că este ceva în camera asta care nu mă lasă să mă apuc serios de învăţat...O boală a somnului care se molipseşte şi la care mă credeam imună, însă observ că virusul s-a instalat  şi la mine (mai târziu ce-i drept decât la celelalte colege).
Aşa că, în loc să mă pun "cu burta pe carte" (de fapt pe multe cărţi) stau insomnică şi mă întreb unde este motivaţia mea? unde este voinţa de care eram mândră şi despre care ştiam că mă diferenţiază de congenerii mei? Poate că după 3 ani de facultate şi (mai ales) după ultima sesiune foarte solicitantă, m-am săturat de învăţaţ şi am nevoie de o perioadă de refacere psihică? Dar să fie atât de lungă? Zilele trec, examenele licenţei se apropie, iar centralizarea informaţiilor din multele cărţi ale bibliografiei de examen stă pe loc...
Sunt conştientă că este multă muncă...şi că cel mai mult o să îmi ia tocmai această centralizare...mai mult decât procesul memorării înseşi, dar ceva în mine îmi spune că am destul timp şi nu se panichează...
Prin urmare sunt amorţită...
Any suggestions to get out of this numbness?