Petru anul ăsta mi-am propus să mă descătuşez de propia-mi frică şi să trec la acţiune. Să nu mai analizez şi să despic fiecare insemnificantă sau doar potenţială acţiune în mii de fire, ci să trec la fapte...să gust din viaţă, să pun degetul şi să duc la gură precum un copil care descoperă lumea pentru prima dată.
Dacă ar fi să mă iau după Şerban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet şi Claude Lhote acest obicei (prost) de a analiza, anticipa şi evalua tot ceea ce există în viaţa mea a pornit de la un mecanism de apărare -intelectualizarea- pe care Egoul meu l-a dezvoltat cândva (începând cu pubertatea bănuiesc) şi care a devenit un mod constant de a filtra realitatea.
Însă, eu nu mă iau (total) după stimaţii autori şi susţin că pe lângă mecanismul de apărare care într-adevăr apare în situaţiile necesare, cele problematice care necesită un efort adaptativ, există în mine o predispoziţie spre o astfel de perspectivă asupra realităţii dată de gândirea critică care îmi guvernează stilul cognitiv.
Văleu, iar am cazut în analiză...
Deci, să trecem la fapte. Pasul 1: de anul ăsta îmi proiectez personalitatea pe net... de anul ăsta o să încerc să nu mai fiu opacă la încercările celorlalţi de a mă cunoşte...o să încerc să mă arăt aşa cum sunt, fără a face un scop din asta. Rectific: o să reuşesc să devin transparentă la cunoştere şi o să scap de frica de a fi percepută greşit. And somewhere along the way I'll boost up my S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu