Unu Mai...special

Abia azi am reuşit să găsesc puţin timp şi dispoziţia necesară pentru a consemna prima mea întâlnire cu Vama Veche.
Visez la Vama Veche de prin clasa a IX-a, când ascultam 3 Doors Down, The Goo Goo Dolls şi nu mai ştiu ce...îmi amintesc că nu ştiam mai nimic despre Vamă în afară de faptul că este ţara mumă a rocker-ilor şi că acolo are loc Stufstockul, unde vin şi folkişti şi, mai ales, că este un loc mult lăudat de membrii trupei ce îi poartă numele (lucru uşor de observat în melodiile lor).
Şi aşa că anul ăsta, deşi nu plănuisem aşa, am ajuns în sfârşit în Vamă...
A fost MINUNAT!
Venisem cu acele prejudecăţi şi stereotipii referitoare la cum este, ce se întâmplă, cine vine şi cum se comportă în Vamă...şi sunt bucuroasă să spun că am fost uimită şi foarte plăcut impresionată de realitatea lucrurilor.
Mă aşteptam să fie un ţărm al mării cu nişte barăci şi locuri de campare, multă gălăgie, heavy metal la tot pasul, oameni beţi şi alcoolici care se poartă în modul tipic grotesc şi de aceea mă gândeam că nu îmi voi găsi locul acolo...mai ales că politica mea non-alcoolică nu mi-ar fi permis să "simt" esenţa lucrurilor...însă am zis să încerc, să fac şi chestia asta...măcar de dragul dorinţei adolescentine.
Şi mă bucur că am făcut-o!
Pentru că am fost uluită să descopăr un colţ de lume în care se îmbină armonios civilizaţia şi natura (fără să fie devastată de mâna umană), muzică foarte bună (heavy metal era doar la Piraţi, dar nici acolo nu era exclusiv...), oameni CIVILIZAŢI şi prietenoşi (deşi mai aveau foarte puţin sânge în alcoolul din vene).
Iar colţul de natură este pur şi simplu superb...m-am îndrăgostit de acel nisip cu amintiri de Elafonissos, apa curată şi de o culoare minunată, falezele înalte şi pitoreşti, peisajele marine unicat şi răsăritul...of..răsăritul...
Nu credeam că o să găsesc vreodată un loc în România care să-mi placă mai mult decât Sulina mea iubită....dar se pare că există...
(Singurul lucru pe care îl am de reproşat "vamaioţilor" este faptul că au lăsat în urma bucuriei lor un munte de gunoaie...cutiile de bere şi paharele de unică folosinţă arătau precum o scenă a crimei descriind perfect dimensiunea mulţimii din faţa scenei de pe plajă, dar SPER totuşi că într-o zi lucrul ăsta nu se va mai întâmpla)

Încă mai am (şi preconizez că o să-l am multă vreme) gustul dulce pe care mi l-a lăsat experienţa asta...cu siguranţă mă voi întoarce aici. Cum termin cu licenţa plănuiesc să mă relaxez pe tărmul din Vamă, cu picioarele în apă, fundul pe nisip, un pahar de lapte rece în mâna dreaptă şi nisip în cea stângă...
Mă simt atât de liniştită...ultimele 2-3 săptămâni mi-au adus răspunsuri la multe întrebări anxiogene şi sunt din nou fericită. Mă pot bucura cu sinceritate de razele de soare, de cerul albastru, de mare, valurile şi cântecele pe care mi le dedică în fiecare zi sub balconul camerei mele de cămin...
O, da...viaţa este frumoasă...


Asculta mai multe audio Muzica